Sub stejarii din poiană

 
Verse1
Frunzuliță floare rară,
Hai la horă, fată dragă,
Prinde-mi mâna cu iubire,
Să jucăm cu bucurie.

Refren:
Hai la horă, hai cu dor,
Se învârte satul-n zbor,
Joacă flăcăi și mândruțele voioase,
Cu inimile luminate și cu iile brodate.
Verse2
Sub stejarii din poiană,
Cântă fluierul de seamă,
Saltă pasul, bate glia,
Ne zâmbește România.

Refren:
Hai la horă, hai cu spor,
Se aude-al nostru dor,
Râde luna printre stele,
Joacă satul, mândrele.

Verse3
Fata poartă ie cusută,
Floarea-n păr îi stă tăcută,
Flăcăul cu pălărie,
O privește cu mândrie.

Refren:
Hai la horă, mână-n mână,
Să răsune-n țară bună,
Cânt și joc din moși lăsate,
Cu obiceiuri neuitate.

Verse4
Când se lasă înserarea,
Mai răsună depărtarea,
Cobza, naiul și vioara
Țin aprinsă toată seara.

Refren:
Hai la horă, neam voios,
Sub cer mare și frumos,
Cât om fi pe-acest pământ,
Să păstrăm al nostru cânt.

Verse5
Frunză verde de cicoare,
Nu-i ca jocul de la hore,
Unde dorul se împletește
Și iubirea înflorește.

Refren final:
Hai la horă, fată dragă,
Viața-i cântec, viața-i dragă,
Frunzuliță floare rară,
Să trăiască-a noastră țară!